Din anumite puncte de vedere, medicina este un domeniu ştiinţific asemănător cu cel al tehnologiei. La fel cum în computerele şi telefoanele noastre apar tot timpul viruşi mai puternici care necesită noi soluţii antivirus, şi în medicină apar cu regularitate noi boli pentru care trebuie identificate tratamente şi vaccinuri. Cu toate acestea, pe parcursul istoriei, s-au remarcat câteva descoperiri şi invenţii care au reuşit să elimine complet (sau aproape complet) boli periculoase care anterior au făcut milioane de victime. |
Astfel de descoperiri sunt cu atât mai importante cu cât, în unele cazuri, nu au fost realizate în centre medicale moderne cu sprijinul unei echipe numeroase de cercetători. Multe dintre invenţiile medicinale din trecut au fost realizate accidental sau prin munca unui singur om de ştiinţă. ADN-ul Probabil că îţi aduci aminte de orele de biologie şi chimie din şcoală în care ai învăţat despre acidul dezoxiribonucleic, cunoscut prescurtat drept ADN. Vorbim despre o substanţă care se găseşte în fiecare celulă vie a organismelor şi care este esenţială pentru identitatea fiecărui individ, astfel că poate fi folosită, de exemplu, pentru identificarea reală a părinţilor unui copil sau a unui infractor. Structura de spirală dublă a ADN-ului a fost descoperită pentru prima oră în 1953 de americanul James D. Watson și britanicul Francis Crick, însă la vremea respectivă existau numeroase alte echipe care luptau pentru a identifica compoziţia acestei substanţe. | |
Penicilină
Până la descoperirea antibioticelor, aproape orice infecţie produsă de răni era practic mortală. Lucrurile s-au schimbat însă radical în momentul în care Alexander Fleming a descoperit întâmplător o substanţă capabilă să distrugă stafilococii, bacterii patogene care pot produce infecţii în corpul uman. Această substanţă, identificată mai târziu drept Pennicilium notatum, fusese lăsată peste noapte printre stafilococi şi generase apariţia unor microorganisme albastre.
Pentru conceperea unui antibiotic, Fleming a avut nevoie de sprijinul direct al altor trei oameni de ştiinţă: australianul Howard Florey, germanul Ernst Boris Chain și britanicul Norman Heatley. Producţia de serie a penicilinei, primul antibiotic din lume, a început în Statele Unite ale Americii în 1945, la scurt timp după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. În acelaşi an, Fleming şi colaboratorii săi au obţinut Premiul Nobel pentru această descoperire.
Vaccinul împotriva variolei
Una dintre bolile care a fost practic eradicată complet în lume este variola, care a apărut în anul 10000 înaintea erei noastre şi care avea o rată de mortalitate de 20-60%. Fizicianul britanic Edward Jenner a descoperit la sfârşitul secolului al XVIII-lea ca o lăptăreasă era imună la această boală datorită faptului că fusese expusă la virusul vaccinia, un virus foarte asemănător cu cel care provoacă variolă. Astfel, Jenner a izolat acest virus şi a creat primul vaccin eficient împotriva variolei.
Datorită unor programe intense de vaccinare, numărul cazurilor de variolă a scăzut treptat în întreaga lume. Ultimul caz de variolă raportat la nivel global s-a petrecut în Anglia în 1978, iar în 1980 boală a fost declarată ca fiind eradicată. Totuşi, Statele Unite şi Rusia deţin tulpini îngheţate ale virusului.
Insulina
Nu cu foarte mult timp în urmă, diabetul de tip 1, asociat persoanelor al căror organism nu pot produce insulina, avea o mortalitate foarte ridicată. Lucrurile au început să se schimbe din 1921, când o serie de cercetători de la Universitatea din Toronto, printre care Frederick Grant Banting, Charles H. Best şi John J.R. Macleod, au reuşit să izoleze insulina şi să o transfere bolnavilor de diabet. Primul om tratat cu insulină a fost Leonard Thompson în 1922, care a mai trăit ulterior încă 13 ani cu această boală.
Doi ani mai târziu, James B. Collip a reuşit să elimine o mare parte din efectele secundare ale tratamentului cu insulină. În prezent, chiar dacă nu există un tratament pentru vindecarea completă, insulina ajută la menţinerea unei stări de sănătate relativ bună pentru bolnavii de diabet.
Razele X
Atunci când mergem la spital pentru a face anumite analize medicale, de multe ori sunt folosite razele X, care permit identificarea mai uşoară a unor probleme. Pe cât sunt de banale, pe atât de surprinzător este modul în care au fost descoperite de fizicianul german Wilhelm Conrad Rontgen în 1885: în timpul unui experiment banal el a bombardat un corp metalic cu electroni rapizi şi a descoperit că acesta emite radiații foarte penetrante.
A intuit potenţialul şi a aplicat razele X pe mâna soţiei sale, iar rezultatul a fost spectaculos: a rezultat o radiografie în care se puteau vedea clar oasele degetelor şi un inel, dar nu şi carnea. Întrucât nu cunoştea natura acestora, le-a botezat raze X, dar acestea sunt cunoscute şi sub numele de raze Rontgen în Germania, iar această tehnologie este folosită în prezent în spitale din întreaga lume.